Important31 Iulie 2017 11:00

(INTERVIU) Petru Lucinschi: La noi orice schimbare are caracter geopolitic

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, ex-Președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi a vorbit despre cei 26 ani de independenţă ai RM, ce crede că a frânat dezvoltarea RM ca stat democratic, care formă de guvernare este bună pentru RM, dacă sunt necesare mai multe împuterniciri pentru șeful statului, despre o eventuală federalizare, dar și despre alte aspecte importante.

_BAA6752

T.: Dle Lucinschi, în aproximativ o lună, Moldova va face 26 de ani de independenţă. Cum calificaţi această perioadă?

P.L.: În mod diferit, precum și s-a dezvoltat țara. Noi suntem o țară cu specificul ei, suntem un stat mic și aici sunt niște cerințe, niște momente care trebuie de ținut cont de ele. Noi suntem un stat care până la independență nu am avut tradiții statale, cele care au fost de sute de ani. De aceea, noi suntem într-un proces de construcție a unui stat nou şi trebuie să o facem în mod inovator. Sigur că, putem să spunem: ca stat noi ne-am stabilit, avem toate structurile, suntem recunoscuți, suntem o parte a lumii. Altceva este când vorbim de dispoziția oamenilor. Când vorbim de starea în care se află lumea, or pentru toți un stat se asociază cu ceva cât mai confortabil de trăit. Din acest punct de vedere, aceşti 26 de ani nu au fost în ascendență. Ne-am pornit să construim o casă – RM și aproape 10 ani, până în 2000, am avut un curs. Da, cu devieri, dar nimeni nu punea semne de întrebare. Noi mergeam pe o cale democratică, noi cream instituții democratice și în toate direcțiile stabileam niște norme, în conformitate cu cerințele europene.

Am făcut primi pași ca stat democratic în Consiliul Europei în 1995. Din punct de vedere economic, noi în 1994 am semnat Acordul de cooperare și colaborare cu UE, în 1997 am reușit ca toate 15 țări membre să ratifice aceste Acord și din 1998 el funcționează. Noi suntem parte a Europei. Am avansat și în direcția aceasta, am ajuns și la Acordul de Asociere. Suntem membri ai tuturor structurilor care sunt aici, în Europa și în lume. Din acest punct de vedere, putem să spunem că ne-am format ca stat și avem unele succese. Nu e atât de ușor cum cred unii.

A fost o perioadă când în general ne socoteam ca un copil drăgălaș, o istorie de de succes. A fost ca un rezultat al unor lucruri re s-au întâmplat în lume. E clar că, dacă noi am fi urmat cursul pe care l-am pornit în primii 10 ani, alta era situaţia. Dar pe urmă am început să distrugem ceea ce am făcut, precum că nu mergem în direcția corectă, și am început a construi un fel de comunism în Moldova, care a trezit nedumerirea multor parteneri în regiune și în lume. Noi, cu fiecare perioadă, distrugem și aruncăm tot ceea ce s-a făcut. Odată cu schimbarea de majorități parlamentare foarte des, se schimbă, cu părere de rău, și cursul de dezvoltare. La noi orice schimbare are caracter geopolitic. Asta e o mare prostie. Oamenii sunt duși în eroare și se creează o atmosferă că omul nu are perspectivă.

La capitolul probleme, eu, în primul rând, aș numi: inconsecvența în dezvoltarea noastră și introducerea acestui moment ce ține de geopolitică, asta e o chestie care ne dezbate pe noi de la lucruri reale cu care trebuie să se ocupe omul. Eu permanent accentuez momentul acesta, că în toate lucrurile trebuie să pornești de la om și anume  de la ce nevoi are el. Să aibă condiții să crească copilul, să mănânce, să învețe, să se îmbrace, să se trateze, să se dezvolte liber, să aibă un loc de lucru decent ca să poată să se realizeze. Dacă diferite partide care vin la putere, diferite alianțe, asta nu ar schimba, dar le-ar lăsa intacte, atunci totul ar merge pe o linie. Cu părere de rău, la noi au loc schimbări profunde, care-l dezorientează pe om.

_BAA6774

T.: Care, în opinia Dvs., au fost cele mai mari realizări în aceşti 26 de ani?

P.L.: Realizările sunt construirea tuturor structurilor de stat, a mecanismului de funcționare a acestor structuri, care este un lucru foarte complicat. Orientarea la general, cu părere de rău, într-un fel e percepută de conducători şi cu totul alta e ce spun oamenii. Oamenii sunt dezorientați. Dacă la nivel de stat nu este o consecvență în dezvoltare, atunci și opiniile acestea în sondajele care se fac sunt diferite – oamenii nu știu unde-i mai bine. Dacă ar fi o consecvență, cu greu, dar peste 2-3 ani se vor realiza unele lucruri. Asta ar fi mai bine.

Realizări mai sunt ele. Oricum pe mine întotdeauna mă miră un lucru: cu cine nu aș vorbi, cu oameni care au venit în Moldova să lucreze, care ne cunosc, toți sunt încântați de moldoveni. Practic, nu am întâlnit om care a venit în Moldova de undeva ca să vorbească urât despre țara noastră. Noi avem o problemă – noi între noi nu ne înțelegem, asta e o problemă pe interior. În societatea noastră s-au adunat prea multe suspiciuni, ură, frică. Când vrei să vorbești despre țară, trebuie să pui accent pe ce s-a reușit: se mai fac drumuri, se dezvoltă, nu stăm pe loc. Eu țin minte alegerile din 1994, toate satele întunecate, lumina se deconecta, acum e altă viață. Totul depinde cum noi în interior o să ne împăcăm, cum o să ne înțelegem ca viața să fie mai eficientă și mai confortabilă.

T.: Ce credeţi că a frânat dezvoltarea RM ca stat democratic?

P.L.: Ceea ce am menționat. În primul rând, lipsa de consecvență în dezvoltarea țării, orientarea noastră, nu atât geopolitică. Noi suntem de la Dumnezeu așa – avem un vecin foarte mare – FR. E drept că între noi e Ucraina, dar e tare important în lume. Din alt punct de vedere, avem Europa ca vecin şi, totodată, avem fraţii români. Avem o populație care s-a stabilit aici, așa cum a fost istoria. Istoria trebuie să o cunoști, dar nu trebuie să o pui la masă de tratative, nu poți să schimbi nimic aici, dar trebuie să ții cont de ea. Îmi trezește o mare nedumerire că oamenii vin în politică, cu idei anumite, dar nu poți o idee să o impui, trebuie să reieși din niște realități. Moldova își are realitățile sale, noi avem posibilitatea ca să atragem multe investiții. În interior trebuie să mobilizăm toți oameni pentru a rezolva niște probleme despre care am vorbit eu. Problemele cu care omul se confruntă în fiecare zi. Nu contează ce naționalitate eşti, de ce orientare ești, de mâncat trebuie, de tratat trebuie. Aici trebuie să ne unim.  Noi, în genere, nu am avut nici o discuție la nivel național despre cum să dezvoltăm statul pe interior.

_BAA6783

T.: Dvs. personal, ca fost Preşedinte, aveţi careva regrete legate de dezvoltarea RM?

P.L.: Păi, nu știu un om care să nu aibă regrete. E clar că multe lucruri nu s-au reușit, însă foarte complicat e să spui motivul de ce nu s-a reușit. Sistemul democratic are anumite mecanisme care trebuie să funcționeze. Ele sunt bazate pe niște principii care cer discuți, dialog, convingeri. Ca să ai o majoritate trebuie să convingi, trebuie să ai o majoritate orientată spre lucru de făurire. Chestia aceasta se face prin partide. Regretul constă în aceea că noi nu ne putem consolida ca să formăm așa structură și așa un mecanism ca oamenii să aibă încredere. Odată cu alegerile, la 4 ani, se schimbă totul. Asta e regretul, că nu am reuşit din punctul de vedere al creării acestui mecanism democratic ca să-l implementez cumva în țară, să formăm niște tradiții. De fiecare dată o începem de la început.

T.: Acum, ca şi pe timpul Preşedinţiei Dvs., se aud voci care spun că şeful statului ar trebui să aibă mai multe prerogative. Dvs. ce părere aveţi?

P.L.: La noi în RM procesul democratic este perceput foarte superficial. În procesul democratic trebuie să fie o populație, alegători destul de maturi, care au experiență să știe să aleagă. Oamenii încă se țin că este un țar, un tată, ceea ce contravine totalmente ideii că construim un stat democratic. Eu am încercat fără mari succes, în primii ani de lucru, să vorbesc despre ceea ce vă spun acuma. Populația trebuie să participe în mod activ, să-i aleagă pe cei pe care-i simpatizează în mod colectiv. Eu țin minte cazuri, când unuia nu i-a fătat vaca, şi, gata, de vină e Lucinschi. Totul se pune pe un nume de familie. Eu, văzând că nu-i altă soluție, am zis: ori facem o țară parlamentară, că atunci era semi-prezidențială, ori o facem prezidențială. Numai că prezidențială nu în sens de tată dur, dar în sens de arbitru. De la mine se cerea ca eu să fiu dirijorul orchestrei. Eu propuneam modificarea Constituției, cu trecerea Președintelui în rol de arbitru. Ce înseamnă arbitru? Procesul democratic merge, iar dacă se întâmplă conflict între Guvern și Parlament, Președintele intervine să-i împace. Un an și jumătate s-a discutat, dar nu de a modifica ceva în Constituție, dar era vorba de concept. Toate articolele să fie trecute ca să fie funcţională puterea. Atunci am avut acceptul, avizări, am discutat, a fost un proces foarte îndelungat, am venit cu propunea, am făcut și un referendum, la  care s-a acceptat ideea. Dacă este vorbea de un concept, atunci trebuie de discutat în serios, dar cu niște modificări simbolice. Ce înseamnă mai multe sau mai puține prerogative? Eu aș formula în felul următor: trebuie să acomodăm, să aducem textul Constituției în concordanţă cu situația reală a Moldovei pornind de la specificul ei. Noi avem o istorie, 3/5 din țările lumii sunt democratice, însă fiecare cu Constituția sa. Ia ceea despre ce vorbesc eu (Președinte cu dreptul de arbitru) este un sistem democratic absolut.

_BAA6752

T.: În general, care formă de guvernare este la bună pentru RM?

P.L.: Ar fi bine să avem un Președinte ales de întreg poporul cu prerogative de arbitru, ca să se implice de fiecare dată când este nevoie. Un sistem democratic de control asupra puterii. La noi oamenii au delegat, au ales și rămân fără nici un fel de influență. De aceea, e nevoie de un sistem democratic cu o puternică influență din partea societății civile. Așa că, dacă avem un Președinte, acesta trebuie operativ să poată să se implice. Avem exemplul Americii, care e tare bun – un sistem prezidențial unicat. La noi, în perceperea oamenilor, este întrebarea: Dacă e Președinte, de ce nu poate? Da, nu poate, așa-i sistemul democratic, toate puterile au instrumente de a influența una asupra alteia.

T.: Recent, Parlamentul a adoptat o Declaraţie privind retragerea trupelor ruse din Moldova. Pe timpul Preşedinţiei Dvs. s-a reuşit adoptarea unei decizii a OSCE (în cadrul Summit-ului de la Istanbul) la aceeaşi temă. Ce credeţi că frânează acest proces?

P.L.: Acesta a fost unicul caz când Rusia a acceptat un termen concret, de 3 ani de zile. Până în ultimele ore nu se semna documentul, dar, dacă nu semnează o țară, nu se semnează documentul final. L-am convins atunci pe Elțin că noi avem dreptate, că trebuie un termen anumit și era bazat pe o consecutivitate. Anume acolo erau 41 mii de tone de muniţii și armament. Eu i-am spus: Închipuiți-vă o întâmplare că ar fi un caz în Europa, o explozie de nemaipomenit, o catastrofă. S-a stabilit și  jumătate din arsenalul acela a fost retras și era vorba că, dacă se retrage armamentul, se retrag și armatele ruse. Ele sunt acolo sub pretextul că apără acest arsenal. Numai din aceste considerente, mai mult sau mai puțin, nu putem să știm, dar pretextul e acesta. Dacă se duce armamentul, nu mai are sens să stea armata rusă acolo, atunci rămân forțele pacificatoare. De aceea, lucrul acesta trebuie dus până la sfârșit. Este hotărârea OSCE, acum s-a schimbat şi situația și Ucraina e pe aceeași poziție ca și noi. De aceea, trebuie de insistat și anume în consecutivitatea aceasta. Trebuie de eliminat motivul, trebuie de spus că e nevoie de acţionat ca să nu se întâmple o catastrofă. Eliminați motivul! Nu-i bine, că se află acolo armata rusă fără acordul RM. Cum să se afle o armată străină fără un acord cu țara pe teritoriul căreia este.

_BAA6760

T.: Se împlinesc 25 de ani de la introducerea misiunii de pacificare în stânga Nistrului. Ce notă aţi putea da acestei misiuni?

P.L: Dacă luăm după rezultatul final, nota e foarte bună, fiindcă nu am avut în decursul acestora ani un conflict. A fost un conflict, doar că unul individual atunci când a fost împușcat acel tânăr, dar nu a fost confruntare militară. Din acest punct de vedere, oricine va răspunde că nota e foarte bună. Altceva e că forțele acestea de menținere a păcii trezesc niște întrebări din partea populației, a societății. Cum că ele apără mai mult interesul Transnistriei decât al RM. Eu problema aceasta am abordat-o, noi am vrut să facem o misiune mai largă, dar am reușit numai un lucru – în misiunea aceasta de pacificare sunt şi 10 reprezentanți ai Ucrainei. Eu spuneam atunci că poate trebuie de mai luat reprezentanți ai câtorva țări şi lasă să fie sub comandamentul rus, nu e o problemă. În 1999, la Kiev, am avut o întâlnire cu Premierul rus, cu Președintele Kucima, și cu Smirnov, am semnat un document în care este scris că, conflictul nu are rădăcini, nici religioase, nici sociale, nici naționale, nici istorice, deci, noi nu avem motiv ca să avem conflict. Chestia aceasta e semnată de toți. Atunci care-i problema? Problema e că trebuie tratative. Mulți zic că trebuie de hotărât politic, dar dacă nu se reușește, hai să mergem pe partea social-economică cu un grup de probleme, dar ele trebuie să fie într-un complex, nu așa. Trebuie discuții nu doar între politicieni, dar și de implicat oameni, ca ei să interacționeze între ei.

T.: Ce părere aveţi despre posibila federalizare a RM – o temă care periodic este adusă în atenţia opiniei publice?

P.L.: Eu știu că sunt foarte mulți protivnici. Acuma majoritatea nu acceptă lucrul acesta, nu acceptă fiindcă este teama, nu-i momentul de încredere. Problema de federalizare eu aș lăsa-o acuma, fiindcă nu se acceptă și nici nu poți să o discuți. Eu aș merge pe partea cealaltă: hai să încercăm ca oamenii să colaboreze, să comunice, să aibă niște proiecte comune, trebuie țara să o consolidăm, iar apoi o să discutăm despre forma cea mai bună. Eu nu știu care-i forma cea mai bună, dar mai întâi de toate conflictul cu Transnistria trebuie de scos și apoi de vorbit, dar noi vrem să punem federalizarea ca şi condiție. Cu toată stima față de Găgăuzia, Transnistria, dar nu-i bine când lucrurile se fac pe niște presiuni. Noi trăim aici împreună şi ieșirea e doar una: împreună să creăm un stat unde se trăiește confortabil și bine.

_BAA6762

T.: În opinia dvs., care sunt câteva principii necesare pentru dezvoltarea Republicii Moldova?

P.L.: Sunt trei cerințe. Oricare țară trebuie să aibă trei domenii, trei direcții în care activează și formează un mecanism de funcționare: economie, educație și administrare. De exemplu, în economie, noi nu avem niște proiecte naționale, un proiect național despre care toți să vorbească și să fie implicați.  Aceleași drumuri – ele pot să devină un proiect național. În educație, aceeași problemă. Educația nu-i doar școala, dar este și om educat. Dacă nu ai o cultură înaltă, nu poți să faci un stat democratic și cumsecade. Ele toate trebuie să fie făcute prin implicarea oamenilor, oamenii trebuie să participe activ și astfel țara o să devină alta.

Ca țara să fie de succes, este nevoie de trei lucruri: sfințenia proprietății private, stabilitate, dar și accesul egal și echitabil la activitatea economică. Așa trebuie să se facă lucrurile, ca toate structurile de stat să lucreze în interesul oamenilor.

T.: Cum vedeţi viitorul RM în următorii 10 ani?

P.L.: S-a format o familie, independentă, care intră în niște relații: ai părinți, ai niște rude, soțul are niște prieteni. Ulterior, s-a pornit o afacere, ați intrat în niște relații și de acuma următorul pas pe care-l faceți, vrei ori nu vrei, îi implicați și pe ceilalți, involuntar. Așa e și cu țara: noi dacă am acceptat procesul acesta de dezvoltare  democratic, intrăm în niște relații, obligațiuni, în niște angajamente. Nu poți să primești fără să dai. Așa că din punctul acestea de vedere eu sunt mai liniștit. Noi suntem o parte componentă a unui proces mai mare. Noi avem numai o problemă, trebuie să creăm o societate mai binevoitoare, îngăduitoare, răbdătoare și să ne comportăm așa cum ne comportăm față de cei străini. La noi se creează locuri de muncă bine plătite, dar nu are cine lucra, fiindcă atmosfera nu-i satisface pe oameni, nu-i confortul și ei pleacă. Pericolul devine tot mai mare, ei pleacă și nu mai vor să revină. Sunt două componente: omul trebuie să aibă de lucru, dar și un confort pe care trebuie să-l creăm singuri.

Andriana Cheptine

Sondaj

  • Ce sancţiuni va aplica UE Moldovei după adoptarea sistemului electoral mixt?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online