Comentarii8 Iulie 2017 14:00

(COMENTARIU) Politica externă a RM: haotism şi incompetenţă sau abordare strategică sofisticată?

Niciodată în cei aproape 26 de ani de independenţă politica externă a Republicii Moldova nu a fost atât de confuză, plină de paradoxuri, contradicţii, şocuri şi situaţii care cu greu pot fi explicate. Dacă până în 2016 Moldova ştia sigur că acum la putere e forţa politică X şi mergem spre Europa sau la putere este forţa politică Y şi mergem pe calea integrării euroasiatice, de un an şi ceva se creează impresia că ne dorim să fim peste tot, dar nu reuşim să fim nicăieri (din punct de vedere al politicii externe). Dar, să le luăm pe toate pe rând.

Relaţia cu statele vecine. Până nu demult, aici totul era cât se poate de clar – dacă la putere erau forţe pro-Est, atunci relaţiile cu Kievul erau relativ bune, iar cu Bucureştiul – fie încordate, fie în stare de ostilitate avansată. Şi, invers, dacă la putere erau forţe pro-europene, relaţiile cu Bucureştiul erau călduroase, iar cu Kievul – relativ bune, dar marcate de o anumită suspiciune de ambele părţi (pentru că Chişinăul tot timpul a suspectat Kievul de anumite interese faţă de regiunea transnistreană, iar Kievul a suspectat Chişinăul că la un moment dat ar putea face front comun cu Bucureştiul în disputele cu caracter teritorial dintre cele două ţări). Acum, relaţia guvernării de la Chişinău cu cea de la Bucureşti (a democraţilor cu social-democraţii români) este mai bună decât orice relaţie care a fost vreodată între guvernările din cele două ţări, dar aceasta nu se reflectă deloc asupra relaţiilor bilaterale (nu se încearcă nici avansarea pe tema unirii, ambele guvernări fiind reticente în acest sens, nu se valorifică această „prietenie” nici din punctul de vedere al integrării europene a RM, nici din punctul de vedere al proiectelor economice, energetice etc.) Se creează impresia că liderii guvernărilor de la Chişinău şi Bucureşti au nevoie de această „prietenie” în cu totul alte scopuri decât cele considerate tradiţionale în relaţiile dintre cele două state.

Relaţia cu Kievul e şi mai stranie. Parcă ambele state merg spre Uniunea Europeană, parcă ambele state au probleme teritoriale din cauza Rusiei (inclusiv prezenţă militară rusă), dar, cu excepţia controlului comun pe segmentul de frontieră ce revine regiunii transnistrene, nu prea se observă alte mişcări în comun. E un fel de potenţial suspendat, nevalorificat în relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, de parcă ceva ar reţine ambele ţări să facă pasul decisiv spre constituirea frontului comun ce se cere pe multiple planuri. Adică, cu Ucraina avem un fel de relaţii bune, bazate pe existenţa problemelor comune, dar nu există dorinţă sau voinţă pentru valorificarea unor oportunităţi unice ce au apărut.

Integrarea europeană. Moldova are o guvernare declarată pro-europeană, dar niciodată relaţiile noastre cu Uniunea Europeană nu au fost mai proaste. Cel puţin, până acum factorii de decizie de la Bruxelles nu ne-au ameninţat deschis şi de atâtea ori cu sistarea suportului financiar cum au făcut-o în ultima perioadă. Mai mult ca atât, factorii de decizie de la Bruxelles critică deschis Republica Moldova, indicând asupra stării dezastruoase din mai multe domenii, şi sprijină deschis forţe de opoziţie din RM, dar guvernarea oricum declară că e pro-europeană şi că merge spre UE. E un fel de dialog al surdului cu mutul – europenii ne critică, iar guvernarea spune că are un dialog eficient şi o susţinere totală din partea Bruxelles-ului. Această abordare este minimum de neînţeles, ca să nu ne exprimăm în termeni mai duri. Cu atât mai mult că, deşi declară că-şi doreşte relaţii bune cu UE şi că va continua să ducă Moldova pe calea integrării europene, guvernarea lasă impresia că nu prea o interesează opinia partenerilor europeni. Un fel de integrare europeană cu dublu sens – europenii o văd într-un fel, guvernarea noastră – în cu totul alt fel.

Relaţia cu Rusia. Mai stranie relaţie cu Rusia Republica Moldova nu a avut niciodată în anii de independenţă. Pe de o parte guvernarea declarată pro-europeană expulzează diplomaţi ruşi, promovează proiecte de legi pentru a combate contrabanda rusească în Moldova, vorbeşte deschis, la nivel internaţional, despre interesele şi implicarea Rusiei în Moldova, iar pe de altă parte face acţiuni (spre exemplu, achiziţionarea energiei electrice de la Cuciurgan) care convin intereselor Rusiei în Moldova. Ca să nu mai vorbim de faptul că Preşedintele Igor Dodon se străduieşte să „compenseze” Kremlinului fiecare acţiune cu caracter antirusesc a guvernării. Iar dacă mai adăugăm aici şi informaţiile neoficiale precum cei cu putere de decizie reală în Moldova ar încerca în ultimul timp să obţină „trecere” la Kremlin pentru a pune la punct anumite scenarii geopolitice pentru viitorul apropiat, atunci chiar că, vorba ceea, cu mintea trează nu ai cum să înţelegi ce se întâmplă.

Relaţia cu SUA. Stranietăţi sunt şi în ceea ce ţine de relaţia cu SUA. Astfel, dacă până acum conducerile RM tratau „la pachet” relaţia cu partenerii europeni şi cu cei americani, se pare că actuala guvernare face o distincţie clară între ei, îi separă şi îi abordează pe fiecare în parte. Spre exemplu, în ultimul timp, pe fonul înrăutăţirii relaţiilor guvernării cu UE, asistăm la o îmbunătăţire a relaţiei cu SUA, despre care se vorbeşte chiar în termeni de „parteneriat strategic”. Evident că SUA are interese în această regiune, inclusiv şi în Republica Moldova, măcar şi din simplul motiv că RM e vecina NATO, dar, totodată, acest joc pe interesele marilor puteri este extrem de riscant şi o ţară mică ca Republica Moldova, dacă face măcar o jumătate de pas greşit, riscă să fie strivită. La fel de riscant este să încerci să te foloseşti de autoritatea şi posibilităţile SUA pentru a echilibra situaţia după deteriorarea relaţiei cu Rusia şi UE. Pentru că, în momentul în care va avea certitudinea că sunt folosite, SUA vor da o ripostă pe măsură, iar aceasta poate fi fatală guvernării de la Chişinău.

Toate cele descrise mai sus arată cât de complicată şi confuză este politica externă  a Republicii Moldova din ultima perioadă. Neştiind dedesubturile acestei politici, nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce e aceasta: haotism şi incompetenţă sau o nouă abordare strategică sofisticată, pe care noi, cel puţin la această etapă, nu o putem înţelege? Cred că răspuns la această întrebare vom afla în cel mai scurt timp.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Cine ar fi avantajat de eventualele alegeri parlamentare anticipate?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online