[ X ]
Important28 Martie 2017 06:30

(INTERVIU) Călin Vieru: „Aș fi de ajutor țării și neamului ca persoana publică”

Călin Vieru, unul din membrii grupului de inițiativă privind crearea Partidului Unității Naționale (PUN), a vorbit, în cadrul unui interviu acordat pentru TRIBUNA, despre ce l-a determinat să se implice din nou în politica moldovenească, de ce a ales anume PUN și ce așteptări are de la noul proiect politic.

T.: Ce v-a determinat să aderați la grupul de inițiativă privind constituirea Partidul Unității Naționale?

C.V.: Atunci, la începuturile anilor 90′, am obținut mai tot ce am dorit: independență, limbă, alfabet, drepturi individuale, libertăți economice și cetățenești, s-au elaborat legi chiar mai bune chiar decât în multe țări cu tradiții democratice, am ales deputați etc… Dar am rămas tot ca robul ăla celebru care, obținând libertate, nu mai știe până la urma ce să facă cu ea. Cred că ar trebui odată și odată dreapta noastră stângă să se strângă grămăjoară și de această dată, fără gâlceavă, pizmă, trădări și război. Purtând o genă liberală puternic pronunțată în sânge, evident că am să-l secondez pe domnul Șalaru în pornirile sale nobile. Trag speranță ca și membrii echipei sale nu sunt în parte fripturiști și nu sunt axați pe interese lăturalnice. Și atunci dacă domniile sale vor munci pentru neam și țară în litera și spiritul Constituției, atunci poate voi merge înregimentat sub drapelul lor.

T.: Ce așteptări aveți de la acest nou proiect politic?

C.V.: Cu părere de rău, pe dreapta mereu miroase a praf de pușcă. Să dea domnul ca acest proiect să nu intre din start în contrazicere, ca să nu-i spun dușmănie cu colegii săi de pe flancul drept. Mi-aș dori să fie ei aceea care vor pune capăt vrăjmășiei, întinzând mâna frățește, formând pe viitor un trup și un suflet. Cel ce va reuși să fie primul împăciuitor al dreptei va deveni un civilizat și european partid, chemat să conducă țara pe altfel de drumuri, drumuri noi, nebătătorite, să meargă clar și hotărât pe ideea reformelor îndrăznețe, menite să schimbe destinul țării.

T.: În ce măsură vă veți implica în continuare în politica moldovenească?

C.V.: Spectacolul degradant oferit de o bună parte a politicienilor moldoveni m-a ținut departe de acest „viciu”. Ostenelii politice cred că aș prefera citirea unei cărți interesante, un training motivațional și inspirațional sau tovărășia unei doamne frumoase și inteligente. Dar simțul datorii și al responsabilității puternic codat în semința viereană poate să facă să înclin spre această meserie. Asta e ceea ce francezul numește așa de potrivit „la noblesse oblige”. Deoarece știți bine dreapta nu va deține sceptrul puterii, asta va să zică nu mă interesează nici poziția, nici interese personale, nici puterea propriu zisă. Dacă mă alătur, atunci doar pentru a fi un ostaș în lupta pentru apropierea Republicii Moldova.

T.: Anterior, v-ați declarat dezamăgit și v-ați retras din politică. Nu vă temeți de o nouă dezamăgire?

C.V.: Atunci am făcut-o dintr-un simț de cavalerism și dintr-o pornire nobilă. Sigur că nu am darul profeției, dar, datorită unei intuiții bine puse la punct, am știut să prevăd anumite lucruri și nu am așteptat să mă târască evenimentele. De ce? Deoarece clasa politica de atunci nu era o elita, era o bandă. Iar acum, având perspectiva timpului trecut și comparând evenimentele din politicul moldovenesc, aș zice ca abia acum lucrurile încep puțin să se schimbe. Nu-mi doresc activitate politică de modă veche. Am spus și am subscris, dar cred că aș fi de ajutor țării și neamului ca persoană publică.

T.: Ce atitudine aveți față de preconizata schimbare a sistemului electoral?

C.V.: Una foarte pozitivă. Eu unul nu am fost învățat să mă aplec, să-mi rod genunchii, să lustruiesc clanţe, să nu fiu pupincurist. Cu toate că am avut urâta experiență de a fi pe lângă un conducător care trata lumea doar ca pe supușii săi, pe colegi decât în înțelesul de informatori sau executori. Se urla ordinul „drepți” și trebuia să te transformi în stâlp de telegraf, în stânca, iar la consemnul „pe loc repaus”, să cazi în genunchi. După primul ritual de acest fel am plecat fără rezerve. Știți bine că nu am rămas nici în Parlament, nici în PLDM. După mine politica se face din pasiune, dar nu din obligație. În acest sens votul uninominal îl face pe candidat mai liber, iar dânsul nu mai este obligat să poarte uniforma a cutării sau cutării armate.

T.: Ați fi tentat să candidați din nou pentru un mandat de deputat?

C.V.: Nu sunt din cei ce caută un trăi așezat și tihnit. Existența echilibrată, fără suișuri și coborâșuri nu este făcută pentru mine și să nu așteptați să-mi aliniez portul după niște regulamente elaborate de pretinse autorități sau opinia publică. În vinele mele mai curge o mare doză de adrenalină, așa că ori străbat deşertul, ori trec piscuri, ori un mandat e tot la fel. Dar atenție: mandat de modă nouă.

T.: Ce șanse sunt ca electoratul unionist să crească ca pondere și să devină mai consolidat? Ce ar trebui de făcut pentru aceasta?

C.V.: Mari, doar atunci când vine o dreaptă sau centrul dreapta mai tânără, nici într-un caz hibridă prin compoziție, fripturistă, confuză și neclară în concepții și oportunistă în țeluri. Și ceea ce este cel mai important, după cum am mai spus, să fie capabilă să unească, consolidând toată dreapta sănătoasă.

T.: Pe cât de posibilă vi se pare unirea RM cu România și când credeți că se va întâmplă acest lucru?

C.V.: După cum a spus Grigore Vieru: „Bezna are o singura culoare, lumina – o mie”. Cel care a spus că lumina vine de la răsărit a greșit amarnic. Mai posibilă decât își închipuie unii, dar nu atât de ușor. Mereu vor exista pro și contra: vezi pe cei deputați din Sfatul Țării ce nu au votat unirea.

Anastasia Borta

Sondaj

  • Care din ideile lansate de partidele din Moldova în ultimul timp vi se par mai reuşite?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online