[ X ]
Comentarii4 Martie 2017 13:00

(COMENTARIU) Șansele partidelor pro-europene de dreapta

După alegerile prezidențiale de la finele anului trecut, partidele pro-europene de dreapta s-au cam „pierdut”, practic dispărând din peisajul politic autohton. Cu unele mici excepții, când au venit cu anumite reacții la acțiunile guvernării și ale Președintelui Dodon, aceste partide nu prea s-au manifestat. Partidele de centru-dreapta au fost împinse pe tușă și de polarizarea lumii politice din Republica Moldova, la un pol fiind Președintele Igor Dodon, iar la celălalt – actuala guvernare, grupată în jurul Partidului Democrat. Unii spun că această polarizare ar fi artificială și ar reprezenta rezultatul implementării unui scenariu pus la punct din timp de cele două tabere, alții zic că polarizarea e rezultatul unei lupte politice reale dintre Președinție și guvernare. Așa sau altfel, dar rezultatul este cel menționat mai sus și situația creată indică clar asupra unei concluzii – partidele de dreapta pro-europene trebuie să acționeze pentru a reveni în forță în viața politică a țării, altfel pozițiile lor electorale se vor complica și mai mult.

Astăzi, este absolut evident că, în actuala formulă, partidele de centru-dreapta (în primul rând e vorba de PAS, PDA și PLDM) nu au prea mari șanse de a se impune în politica autohtonă (am în vederea șansa lor de a veni la guvernare). Miza lor că în Republica Moldova circa jumătate din electorat e de centru-dreapta, pro-european și oricum nu va avea alte alternative decât să voteze fie pentru PAS, fie pentru PDA (mai puţin pentru PLDM), se poate dovedi a fi una greșită. Dacă PAS, PDA și PLDM nu vor întreprinde acțiuni în stare să mobilizeze electoratul respectiv, acesta va completa rândurile alegătorilor apatici din punct de vedere politic, a alegătorilor dezamăgiți. Electoratul de centru-dreapta, pro-european este un electorat definit de specialiști cu termenul „electorat conștient”, este un electorat cult, cu un înalt nivel de cultură politică, dar, totodată, un electorat extrem de sensibil. Respectivul electorat își dorește să fie „pus la treabă” nu doar în alegeri, cum procedează de obicei politicienii, ci și în perioadele dintre scrutine. Astfel, acest electorat se simte util, ancorat în jurul unor principii, idei, valori, se simte parte a unei echipe și, nu în ultimul rând, se simte protejat politic, iar speranța într-o revanșă politică îl mobilizează și îl face extrem de activ. Abandonat, respectivul electorat începe să caute alternative, iar dacă nu le găsește, preferă să completeze rândurile alegătorilor apatici din punct de vedere politic.

Rămânând pe tușă, PAS, PDA și PLDM riscă enorm. În primul rând, riscă să-și piardă o parte din electoratul pe care-l au, care ar putea deveni apatic din punct de vedere electoral. În al doilea rând, riscă să lase să se formeze pe centru-dreapta o nișă electorală nouă, care, la sigur, în momentul în care se va forma, va fi „populată” fie de proiecte politice artificiale, parașutate pe acest segment cu anumit scop de regizori politici din umbră, fie de proiecte politice pe cont propriu, liderii cărora vor sesiza un moment oportun pentru a se lansa în politica moldovenească.

Din alt punct de vedere, revenirea partidelor de centru-dreapta în marele joc politic nu se poate produce doar printr-o simplă activizare a lor (deși, nici acest scenariu nu trebuie neglijat). O revenire în forță în astfel de situații se face pe valul generat de un mare șoc politic, de o mișcare surprinzătoare cu un potențial mobilizator apreciabil. O astfel de mișcare ar putea fi fuziunea celor trei partide într-o singură formațiune. Imaginea Maiei Sandu (care încă e apreciată de o parte din electorat), enormul potențial de lucru cu masele și energia lui Andrei Năstase și apreciabilele resurse umane, financiare și de infrastructură ale PLDM (care rămân semnificative chiar și după căderea înregistrată de acest partid din toamna lui 2015 până în prezent) pot reprezenta acele ingrediente de bază ale unei formule politice de succes. Cu atât mai mult că și cea mai mare familie politică europeană – Partidul Popular European (membru al căruia PLDM deja este, iar PAS și PDA se află într-un evident proces de apropiere de PPE) lasă să se înțeleagă că ar vedea lucrurile derulându-se anume în baza acestui scenariu.

Ce ar însemna aceasta la modul practic? Fuziunea celor trei partide ar avea efectul unei bombe la nivelul clasei politice autohtone, împingând cei doi poli politici actuali unul spre altul și forțându-i chiar să formeze la un moment dat un tot unic. Lumea politică din Moldova ar arăta cu totul altfel – la un pol ar fi tot ce înseamnă putere, inclusiv Președinția, iar la celălalt pol – dreapta pro-europeană. Obiectivul de integrare europeană nu ar mai fi perceput strict prin prisma acțiunilor actualei puteri, ci prin alternativa oferită de dreapta pro-europeană consolidată. Electoratul pro-european ar fi din nou mobilizat, s-ar grupa în jurul noii forțe politice, nu ar lăsa nici un spațiu ce ar putea fi ocupat de noi proiecte politice și chiar ar lipsi de orice perspectivă noile proiecte unioniste, o bună parte din electoratul unionist grupându-se în jurul dreptei pro-europene consolidate, cum s-a întâmplat deja în alegerile prezidențiale.

Întrebarea este: Dar oare conștientizează partidele pro-europene de dreapta situația în care au nimerit? Și dacă da, înțeleg că se impun măsuri radicale pentru a rămânea în marele joc politic? Cred că răspunsul la aceste întrebări îl vom afla în cel mai scurt timp. Atunci, vom putea face și unele concluzii privind maturitatea politică și gradul de responsabilitate al celor ce reprezintă astăzi dreapta pro-europeană din Republica Moldova.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Care din ideile lansate de partidele din Moldova în ultimul timp vi se par mai reuşite?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online