(Comentariu) Ce se întîmplă în/cu Republica Moldova?

11 August 2012 14:00 în Comentarii, Știri / nici un comentariu

O analiză chiar şi superficială a evenimentelor din ultima perioadă ne convinge că, minimum la capitolul consolidarea societăţii, situaţia nu a evoluat practic deloc în cei 21 de ani de independenţă ai Republicii Moldova. Ţara noastră continuă să fie un cîmp de luptă pe care periodic se întîlnesc pentru a-şi măsura puterile reprezentanţii diferitor grupuri etnico-politice, fiecare urmărind scopurile sale bine definite. La o privire dintr-o parte, se creează impresia că mai multe partide din Republica Moldova s-au antrenat într-o competiţie deschisă, în cadrul căreia fiecare încearcă să ajungă cît mai departe în defăimarea şi ulterioara distrugere a statului Republica Moldova. Iar de acest lucru se poate convinge oricine va examina comportamentul şi prestaţia publică a partidelor politice şi a liderilor din ţara noastră.

Primii în acest context merită să fie menţionaţi reprezentanţii curentului unionist, care nici nu ascund că ei nu văd viitorul Republicii Moldova ca şi stat. Pentru ei unirea cu România este unica şansă de viitor. Unirea rezolvă toate problemele – de la cea transnistreană (regiunea din stînga Nistrului fiind considerată un teren străin spaţiului românesc) pînă la integrarea europeană (România fiind deja parte a UE).

În ultima perioadă, unioniştii şi-au amplificat activitatea. Unii cred că acest lucru se explică prin faptul că anul 2012 este unul semnificativ din punctul de vedere al unirii Republicii Moldova cu România, căci anume în acest an se împlinesc 200 de ani de la alipirea Basarabiei la Imperiul Ţarist. Alţii consideră că activizarea unioniştilor din Republica Moldova este determinată de evenimentele politice din ţara vecină. Astfel, există opinia că unioniştii din Republica Moldova îşi doresc să transmită mesaje clare peste Prut, inclusiv noii conduceri, atrăgîndu-i atenţia asupra rolului strategic pe care-l joacă şi-l pot juca şi în continuare. În context, se fac chiar şi unele glume (neoficial, desigur) precum că unioniştii s-au activizat din dorinţa de a intra în atenţia noului administrator al fondurilor predestinate românilor de pretutindeni.

Aşa s-au altfel, dar activizarea unioniştilor are loc în paralel cu activizarea forţelor pro-ruse din Republica Moldova. În timp ce Liga Tineretului Rus promovează tot mai insistent simbolica şi tradiţiile ruseşti în Republica Moldova, astfel de forţe ca, spre exemplu, Partidul Social-Democrat şi Partidul Popular Socialist – ideea necesităţii integrării euro-asiatice a Republicii Moldova şi apropierii de Rusia în detrimentul integrării europene. Un mesaj similar promovează şi Partidul Regiunilor, condus de Başcanul autonomiei găgăuze, Mihail Formuzal, care, dat fiind şi alegerile în Adunarea Populară de la Comrat, preconizate pentru 9 septembrie, a devenit şi mai radical în declaraţii şi acţiuni.

Poziţii puţin mai moderate în acest sens au Partidul Socialiştilor şi Partidul „Patrioţii Moldovei”, care, deşi nu-şi ascund orientarea pro-Est, preferă să fie auto-denumească „partide stataliste”. Interesant este însă că, toate formaţiunile menţionate mai sus, chiar dacă se declară susţinători şi apărători ai statalităţii Republicii Moldova, prin acţiunile lor de ordin practic dovedesc un comportament comparabil cu cel al unioniştilor. Spre exemplu, la ultimele acţiuni publice, „apărătorii” statalităţii moldoveneşti nu au purtat drapele de stat sau alte însemne statale. Ei au venit fiecare cu drapelul său, iar unii chiar şi cu drapele inexistente oficial, dar care ei pretind că reprezintă drapelul istoric al Republicii Moldova.

Această situaţie arată că Moldova este strînsă ca într-o menghină de două extreme: unioniştii şi pretinşii statalişti, dar care, în realitate, lucrează şi ei pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti. Spre exemplu, Partidul Socialiştilor nu a ezitat să folosească recentele altercaţii de la Bălţi dintre unionişti şi statalişti pentru a promova, pe fonul lor, ideea federalizării ca unică soluţie de viitor pentru Republica Moldova. Mai mult, această formaţiune a declarat deschis că, în prezent, unitatea statului Republica Moldova este în pericol şi că, în cazul neacceptării formulei de federalizare, acesta riscă să se destrame.

Un pericol nu mai mic pentru statalitatea Republicii Moldova îl reprezintă şi comportamentul Partidului Comuniştilor. Acesta nici nu ascunde că nu recunoaşte legitimitatea structurilor de stat şi, subordonîndu-şi politic o parte importantă a autorităţilor locale (acolo unde deţine majoritatea), ia decizii cu vădit caracter provocator şi care reprezintă sfidări evidente ale legislaţiei în vigoare şi ale instituţiilor legale ale statului. Astfel, după campania de nesupunere civică, după campania de arborare pe instituţiile statului a unui drapel inexistent oficial, acum comuniştii au demarat o campanie de organizare a referendumurilor în peste 1500 de localităţi ale republicii. Judecînd după decizia Consiliului Municipal Bălţi de organizare a unui referendum în problema extinderii autonomiei locale, care a fost adoptată cu încălcarea mai multor norme în vigoare, comuniştii îşi propun să acţioneze şi în continuare la limita legalităţii, provocînd destabilizarea situaţiei în ţară.

Nu mai puţin periculoasă pentru statalitatea moldovenească este şi atitudinea guvernării. O componentă a Alianţei pentru Integrare Europeană – Partidul Liberal – nu ascunde că este pentru unirea cu România. Din acest punct de vedere, tăcerea PL pe fonul evenimentelor de ultimă oră poate fi înţeleasă. Din contra, ar fi fost straniu dacă această formaţiune s-ar fi ridicat în apărarea statalităţii moldoveneşti, deşi, dacă e să pornim de la faptul că reprezintă puterea în această ţară, ar fi putut să o facă.

La rîndul lor, reprezentanţii Partidului Democrat nu prea se arată deranjaţi de cele ce se întîmplă. Cel mai probabil, acest partid, care este considerat de mai multă lume unul pro-rus, consideră mai jos de demnitatea sa să se implice în acţiuni stradale împotriva unioniştilor, dar, totodată, periculos – să se alieze cu acei care acţionează deschis împotriva unioniştilor. Or, astfel ar putea atrage critici nu doar din partea unioniştilor, dar şi a unor colegi de Alianţă. Cei din Partidul Liberal Democrat (în special, Premierul Vlad Filat şi ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, care nu este membru al PLDM, dar a fost promovat în funcţie de această formaţiune) preferă să vadă doar latura legală în acţiunile unioniştilor şi „stataliştilor”, făcînd abstracţie de pericolul care planează asupra statalităţii Republicii Moldova. Astfel, se pune accentul pe faptul că provocatorii vor fi traşi la răspundere, dar nu se vorbeşte nimic despre o abordare complexă a problemei, inclusiv de acţiuni dure în raport cu acei care comit crime mult mai grave decît aruncatul cu pietre – sfidează Constituţia, legislaţia în vigoare şi lucrează consecvent pentru distrugerea Republicii Moldova ca şi stat.

Pornind de la cele menţionate mai sus, se poate de menţionat că Moldova se apropie de cea de-a 21-a aniversare de la proclamarea independenţei sale cu o mare restanţă – consolidarea societăţii şi a statalităţii ţării. Şi dacă nu se vor întreprinde măsuri imediate întru lichidarea acestei restanţe, ne-am putea trezi la un moment dat că vom rămîne doar cu partide, politicieni, opţiuni şi cu un stat existent doar pe hîrtie. Şi aceasta în cel mai bun caz…

sursa foto: childrenforchrist.org.uk

Dumitru Spătaru